Si iar a fost luni

Indiferent ce-as face, uichendul dureaza prea putin. Eu propun niste prelungiri, macar din cand in cand. In fiecare luni dimineata am o senzatie de totala deprimare. Care incepe in secunda in care aud primul ceas desteptaret. La 6,50. Al doilea se lupta cu somnul (cu somnul meu) si la 7 ma decid cu greu sa ma ridic. Bine ca nu ma si scol ca era un efort dublu. Trecem peste programul de robotel semi-adormit (am mai vorbit despre tendintele mele agresive matinale) si ne trezim iar..unde?? la serviciu. Ieee..si de fiecare data sunt mandra de mine: am facut-o si azi!! Nu ce va ganditi voi..adicatelea am reusit sa ajung si azi pe plantatie. Unde astept cuminte sa treaca timpul si, in stilul tipic corporatist, sa spag usa..la 4 juma'. Robotelul face drumul retur asemeni cainelui care a invatat drumul catre casa si seara daca se simte in stare mai iese la o beuta. Am senzatia de plafonare.. fiecare zi este asemeni zilei precedente doar ca poarta un alt nume. Inca nu am ajuns la faza tipic americana, de a-mi crea o "biblie" cu ce voi face de la 1 ianuarie. Insa vreau sa mai fac niste schimbari...vreau sa ies din monotonia birou-pat-birou-pat.
Pentru ca intotdeauna m-a fascinat Dr. Faustus, vreau sa merg sa vad ultima fitza in materie de filme "The imaginarium of Doctor Parnassus". Am un bilet in plus, cine se ofera? Il ofer persoanei care imi va spune daca si-ar vinde sufletul si pentru ce. Declar licitatia deschisa...