Datul cu parerea

De ce toata lumea sufera de boala datului cu parerea?? Si in special atunci cand parerile nu sunt solicitate?! De cateva zile am racit. Ok, so what? Nu am gripa aviara, nici porcina, nici bovina (eh, poate nitel as putea intra in categoria vacii nebune, dar asta e alt subiect). Si in decurs de 3 zile pot insuma:
- 5 sfaturi de a vedea un doctor. din fericire doi dintre prietenii mei sunt doctori. si m-am gandit sa-i vad. dar dupa ce-mi trece raceala :P
- vreo 15 medicamente, hapuri, sticlute, pilule, siropuri si alte minuni sub diverse forme si consistente. Daca le-as lua pe toate clar ca ar trebui sa merg la un doctor. Psihiatru.
- vreo cateva remedii mai mult sau mai putin naturale din ciclul: bunicutza te sfatuieste.
Plus:
- Stai in casa. Stai in casa, dar eventual cheama si un/o prietena. Iesi putin din casa, o sa-ti faca bine. Bea un ceai cu/fara coniac. Hic, sincer am baut coniacul pentru ca nu-mi place ceaiul. Si culmea e ca a mers :D
Dar oameni buni, am o amarata de raceala!!! De ce trebuie sa va agitati atat si sa luati in serios rolul de mamici/tatici/bunici/pisici??? Cand o sa am nevoie de dadaca sa-mi dea supitza cu linguritza si o sa vreau povesti inainte de culcare, o sa va anunt!! Promit!

Exemple (continuare)

Alte exemple care diferentiaza:
Exemplul 3 (alealalte au fost acu' 2 postari): Manajerii de aici nu-si parcheaza gipanu' in fata cladirii. Si nici in spate sau in parcari subterane. Nu domne', ei pot sa circule cu metroul. Nu este nimic ciudat sa vezi ca 3/4 din populatia care circula la anumite ore cu metroul este formata din costume si laptoace. Aaa...si tot pe tema asta..intre manajeri si angajati exista relatii de prietenie si respect. Nu mergi la munca gandindu-te ca o sa ai o zi infernala doar pentru ca manajera/manajerul nu a fost satisfacut "intelectual" de partener. Si culmea e ca se poate! Nu trebuie sa o faci pe jmecheru' cand ai ajuns la conducere, sa arati ca secretul sta in ..oua. Aspect din pacate intalnit mult prea des in cazul romanilor care au dat un pic cu nasul de o functie. De-aia nici in romania nu am lucrat eu cu romani, stiam eu ce stiam :P
Exemplul 4: Aici exista cultul celui de-al doilea job. Aproape toata lumea, incepand cu tinerii cu varste fragede, pana la angajatul din banca, politie sau aviatie.. presteaza o a doua slujba. Si nu le e rusine daca ziua sunt in pozitii serioase, sa arunce costumul seara si sa lucreze intr-un bar, la imbarcarea pe nave sau sa predea in centre speciale (echivalente meditatiilor noastre). Nu sunt obsedati de munca, nu va speriati, insa vor mai mult, vor mai multi bani, vor independenta, nu stau sa astepte de la parinti. Si cu toate astea, nu ai sa-i auzi refuzand sa iasa la o cafea, un film sau o bauta pentru ca sunt obositi, si-au rupt o unghie sau e prea frig!!
Revenim si cu alte detalii...

Etichete

Domnilor care puneti etichetele "de firma" pe haine, va rugam sa le postati in locuri cat mai vizibile si sa contina caractere cat mai mari. Pai se poate?! Azi un biet baiat/pustan/tanara speranta trebuia sa poarte gulerul de la geaca ridicat ca sa se vada scrisu'!! Este inadmisibil!!

Fapte bune

Am inceput saptamana vazand fapte bune (mda, nu am zis si facand). E o metoda interesanta, inaltatoare ..sau exaltarea mea o fi din cauza ca tot uichendul am dormit vreo 10 ore?! Adunate. Si mentionez ca vorbesc despre fapte nu numai despre vorbarie fara rost (ca tot suntem in perioada stampulatului).

Exemplul 1: aici exista un program asemanator “Satelor copiilor” din romanika..se intituleaza “Zambetul copiilor”. Si ei nu cer bani, bani, bani. Nu, se organizeaza din cand in cand actiuni care chiar au un rezultat practic. Saptamana aceasta, sucursala unde imi petrec eu 8 ore juma’ zilnic din viata, va strange alimente pentru un orfelinat. Asa ca nu este deloc greu sa faci o fapta buna. Nu trebuie sa arunci cu zecile de mii de euro ca sa te dai mare.. copiii aia probabil ca sunt mai fericiti acum cu o lingura de marmelada decat cu niste bani de care oricum nu vor beneficia. Firea mea de carcotas insa are ceva de adaugat: cum mama naibii se trezesc toti sa fie umani, umanitari si umanoizi in apropierea sarbatorilor?

Exemplul 2: In mass media, aici chiar se promoveaza ecologeala. In numai o ora, poti auzi o reclama de cateva ori indemnand la reciclare. Nu sunt un personaj obsedat de tema asta, insa ma uit in jur, ascult si observ cum oamenii sunt educati, incet-incet. Nimeni nu se asteapta la minuni ..insa nici nu ajungi de rasu’ “satului” daca arunci hartia in cos sau daca duci o sticla de plastic in containerul special amenajat. Mda bine, asa e, noi nici nu avem prea multe. Trebuie sa te plimbi cu sticla in brate de la aviatorilor in rahova per pedes doar-doar vei gasi un container.

Dar cele doua exemple arata ca se poate .. insa la noi lipseste ceva.. Poate pana la urmatorul craciun..

Gospodina de weekend

Azi, dupa ce am reusit cu greu sa ma basculez din pat si sa nimeresc cana cu cafea, care in ultimul timp a devenit o prelungire naturala a mainii mele..am avut o idee mareata. Sa execut niste activitati casnice. Si ca sa incep cu drag si spor, ma decid sa ridic jaluzelele (din plastic masiv) balconului. Urmarea? Se aude un zgomot infernal si dintr-o data ma gasesc intr-un intuneric mai mare decat era inainte. Bineinteles ca de la atata sus-jos, snurul jaluzelelor s-a uzat si ..s-a rupt. De unde naiba sa iau un "specialist in jaluzele" aici si in weekend pe deasupra?! Considerand ca prietenii mei masculi care stiu sa deosebeasca un surub de-o piulita (si nu-s prea multi cei care reusesc performanta) inca mai dorm ca urmare a destrabalarilor vi(/e)nerice..ma apuca excesul de zel. Si incerc sa gasesc cele doua capete (ale snurului) ingropate in spatiile special amenajate din zid respectiv din masca draperiei. Le-am gasit. Victorie! Dar nu, am castigat o lupta, nu si razboiul! Din cauza socului caderii, partea de sustinere s-a rupt..trecem peste detaliile tehnice, concluzia este ca acum am un dormitor in semi-intuneric, cadrul ideal pentru anumite activitati, si nu ma refer la tricotat. Si fiindca nu mi-a ajuns (cafea tare, excess de energie), m-am gandit sa si spal sufe. Eeeeeeeeee..in mod normal, asta e o activitate banala. Nu si azi! Din neatentie, nu am fixat cum trebuie furtunul de scurgere al masinii. Si logic ca a aruncat apa iar acum, daca nu prestez activitatile de dormitor, pot oricand sa ma dau ca caiacul prin baie. Si in incercarea mea disperata de a stavili revarsarea apelor am reusit sa ma ud. Din cap pana in picioare. Momentan m-am gandit ca mai bine mai beau o cafea si ma linistesc... dar parca imi vine ideea sa si gatesc. Daca nu mai scriu o perioada, inseamna ca tocmai sun la pompieri!!
Weekend placut!

Cat de...

Am si eu o intrebare..nu nu e aia la care va ganditi!! Ma intreb cat de departe merge o persoana pentru a obtine ceva (continuam seria problemelor faustiene). Eu tocmai am terminat o poveste cu cineva.. am urlat in singuratate, mi-am atacat prietenii..ca orice persoana aproximativ normala. Eeee..dar in seara asta am aflat eu live ce face femeile! Ele care este! Exista persoane de sex feminin si creier de gaina care pentru a tine pe cineva langa ele (toarna un puradel, dar asta e alta poveste) sunt in stare sa arunce la inaintare povestiri cu sinucideri. Ba chiar sa execute o astfel de performanta. Ce poate face personajul aflat dincolo? Amicul meu s-a cam speriat de reactia drei si in loc sa o elimine complet din teritoriu, acum o face pe dadaca, fratele, prietenul si mai stiu eu ce pana respectiva va fi in stare sa "depaseasca momentul". Acum ori sunt eu prea ciudata ori lumea a luat-o razna. Ce relatie e aia in care unu' sta cu una ca aia sa nu-si taie iar o vena? Pe principiul "stai sau ma omor".. cat poate dura asa ceva?
Pai ce-ar fi sa auzim: daca nu iese basescu, io ma arunc pe ferestra! daca nu gasesc chiloti cu gaura, imi tai jugulara? daca ciorba nu e calda, ma agat de grinda?
Sunt curioasa cum ar reactiona si altii in astfel de ipostaze.. cum sa iesi dintr-o poveste in care o disperata (sau disperat, dupa caz) te santajeaza astfel?

Si iar a fost luni

Indiferent ce-as face, uichendul dureaza prea putin. Eu propun niste prelungiri, macar din cand in cand. In fiecare luni dimineata am o senzatie de totala deprimare. Care incepe in secunda in care aud primul ceas desteptaret. La 6,50. Al doilea se lupta cu somnul (cu somnul meu) si la 7 ma decid cu greu sa ma ridic. Bine ca nu ma si scol ca era un efort dublu. Trecem peste programul de robotel semi-adormit (am mai vorbit despre tendintele mele agresive matinale) si ne trezim iar..unde?? la serviciu. Ieee..si de fiecare data sunt mandra de mine: am facut-o si azi!! Nu ce va ganditi voi..adicatelea am reusit sa ajung si azi pe plantatie. Unde astept cuminte sa treaca timpul si, in stilul tipic corporatist, sa spag usa..la 4 juma'. Robotelul face drumul retur asemeni cainelui care a invatat drumul catre casa si seara daca se simte in stare mai iese la o beuta. Am senzatia de plafonare.. fiecare zi este asemeni zilei precedente doar ca poarta un alt nume. Inca nu am ajuns la faza tipic americana, de a-mi crea o "biblie" cu ce voi face de la 1 ianuarie. Insa vreau sa mai fac niste schimbari...vreau sa ies din monotonia birou-pat-birou-pat.
Pentru ca intotdeauna m-a fascinat Dr. Faustus, vreau sa merg sa vad ultima fitza in materie de filme "The imaginarium of Doctor Parnassus". Am un bilet in plus, cine se ofera? Il ofer persoanei care imi va spune daca si-ar vinde sufletul si pentru ce. Declar licitatia deschisa...

SSDD

SSDD ... fill in the blanks :)

Fericirea

Da, e weekend si eu sunt deprimata. Am realizat ca fericirea iti este oferita doar pentru intervale reduse de timp. Si are un pret. Un pret proportional cu intensitatea ei. Acum cateva zile pluteam printre nori, aveam aripi si puteam sa fac orice. Aveam un motiv, poate cel mai important..motivul care te duce in paradis. Insa am coborat brusc in infern, fara o stationare preliminara. Am realizat ca totul se poate schimba intr-o secunda. Am realizat ca azi te poti simti a fi cea mai iubita persoana, pentru ca maine totul sa dispara ca un fum. Si poate cel mai rau este sa nu intelegi de ce, sa nu ai o explicatie..pur si simplu o perioada din viata se poate sterge printr-un simplu sms. Probabil ca suna patetic acum, probabil ca voi regasi o noua iluzie in curand, dar de fiecare data totul devine din ce in ce mai dificil, pentru ca de fiecare data se rupe ceva in interior, se mai pierde o bucatica din increderea in oameni.
Si asta doare..

Vine controlu'

Astazi, dupa un an in care m-am fluturat cu metroul maslinian, am vazut controlori. Si mi-am amintit de exemplarele noastre. Ei bine, aici, nu exista acele balustrade care te impiedica sa ajungi pe peron, probabil se considera ca sunt un pic mai civilizati si este suficient sa posteze o gramada de chestii in care sa-ti bagi...biletul. Controlorii lor nu sunt nici impertinenti, nici echipati cu acele uniforme tipice si nici nu-ti trantesc sub nas o legitimatie, patrunsi de importanta misiunii lor. Aici controlul se executa in turma de 4 persoane, toate echipate regulamentar cu niste vestute viu colorate cu insemnele metroului..la care se adauga 2 "sefi", echipati la costum si cravata. Pai cand iti apare in fata un nene imbracat in costum, nu-ti prea vine sa-i zici ceva de famelie si nici sa te fofilezi. Aici, persoanele care si-au primit amenda (care nu se negociaza: uite suta, rupe foaia), tac si accepta, nici nu baga scuze: n-am domne' sa moara mama, nu mi-au dat salariul sau era inchis la chiosc. A..si inca un amanunt, nici altii nu se baga sa comenteze pro sau contra in stilul tzatzesc balcanic.
Ca o paranteza, aveam bilet :D

Buna dimineata

Voua nu va vine sa bateti lumea dimineata? Eu am aceasta dorinta care devine de nestavilit iarna. Cu cat se raceste cu atat creste in intensitate cheful meu de lupte...de strada. Dupa ce imi fac cu greu curaj sa-mi scot ambalajul posesor de suflet congelat in strada pentru a ma indrepta catre plantatie, dintr-o data, intr-un interval cuprins intre 1-5 minute incep sa urle piticii treziti in acelasi timp cu mine. Si atunci cand vad oameni care mai pot si zambi la 8 dimineata in timp ce eu incerc cu greu sa ma mentin in pozitia lu' homo sapiens, imi vine sa-i intreb daca au consumat ceva datator de fericire inca de la prima ora. Propun sa se desfiinteze daca nu iarna, macar orele dinainte de 9 dimineata!!!

Hollowinu'

Cica a fost Halloweenu' sau Holloweenu'! Noroc ca am aflat de pe la prieteni ca altfel treceam peste aceasta sarbatoare fara ca macar sa beau o tzuika in cinstea ei! Dar acum ca sunt informata, voi iesi, fara sa ma machiez, sa para ca sunt deja costumata! Coincidenta face sa am in plan vizionarea unui film mai mult sau mai putin horror azi, deci, chiar daca sunt intarziata cu o zi, tot nu se poate spune ca nu cinstesc (hic!) aceasta importanta zi.
Acum ma gandesc daca a fost Thanksgivingu', Sf. Patrick, Sf. Asteapta si eventual Ziua Zanei Maseluta. La cat mai multe sarbatori!!