Continuand subiectul precedent, azi am o problema cu un stil “pur masculin”, in conceptia unora. In scopul poluarii vizuale cu blogul propriu si personal, accept cereri de prietenie din partea unor persoane diverse, fara a face discriminari pe baza de sex, religie, culoare sau cantitatea de sapun folosita anual. Asta este, uneori nu conteaza calitatea cat conteaza cantitatea :P Cateodata chiar am timp sa port scurte conversatii. Toate bune si frumoase pana cand….pana cand mentionez ca am un prieten si ca nu ma intereseaza alte personaje. Si aici se rupe filmul. Subit, vad cum fan clubul mai pierde un membru. Nu ar fi asta tragedia.. insa ma intreb cand oare vor invata tinerele vlastare de sex masculin cum sa se comporte? Romanul este fidel pentru ca de fapt nu prea are ocazii. Si de ce nu are ocazii? Pentru ca se poarta ca tarzan. Eu Tarzan, tu Jenica..vreau sa facem Cheetah. Daca Jenica nu are chef, nici macar nu se obosesc se continue o conversatie. Si nu ar trebui lucrat numai la atitudine..ci si la echipament – bucurestiul pare un imens stadion daca ne luam dupa numarul de treninguri umblatoare, la cantitatea de gel in care inoata suvitele manelesciene, la vocabularul care ridica argoul la rang de arta etc etc.
Probabil ca acum va incepe un lung sir de injuraturi din partea celor vizati (multumim, la fel :D). Totodata pot adauga un disclaimer, mentionand ca mesajul de mai sus nu se adreseaza tuturor. ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu