Adopta un catel!

Adopta un catelus

vineri, 4 decembrie 2009

Sperante

Fiindca suntem in perioada in care la comanda devenim buni, draguti, umanitari, crestini si alte valori de-astea traditionale, eu m-am gandit sa fiu exact pe dos. O fi si din pricina catorva evenimente recente din viata mea. Azi am o problema cu dumnezeu. Nu, nu va fi un mail crestin-ortodox! Ma gandesc eu daca nu ar trebui sa mai fie updatata un pic religia asta. Acum cateva sute de ani (chiar si zeci), mergea sa spui ca daca nu tii post te bate doamne-doamne… dar pana si manipularea trebuie actualizata. Inca se mai poate lucra si cu ce-avem, dar … Sunt uimita cand aud oameni care pentru a se simti mai putini vinovati ca nu au reusit ceva, gasesc explicatia: “daca nu a vrut dzeu..”, sau daca toate merg prost, poti auzi sfaturi de o reala inteligenta: lasa, ca si daca nu realizezi tu, dzeu are un scop, te incearca, te… Logic ca dzeu are un scop, ca doar de-aia se afla in circulatie. Si nu ma refer la faptul ca toate actiunile mele sunt indrumate conform unui anumit scop! A da..si fenomenala fraza pe care o auzeam uneori cand mai lua nationala bataie: dzeu n-a fost roman. Pai se poate domne? Sa nu luati voi in nationala tocmai personajul principal? Ca doar el e ala care indruma piciorusul acrobatic si plin de gratie al atacatilor, el pazeste portarul care doarme fata in fata cu mingea! Da domne, uite de-aia nu-mi merge mie bine acum, pt ca dzeu are un plan..dar nu-mi fac griji, pentru ca daca o dau de tot in bara, nu e din cauza ca am luat eu decizii gresite, ci pentru ca asa a vrut el. Si uite cum constiinta mea doarme linistita, dzeu vegheaza pentru mine.

Cu maretul protector al cararilor incalcite ale existentelor, vine la pachet si un alt element, despre care inca nu sunt sigura daca e de bine sau de rau: speranta. De multe ori ne agatam de o idee, de o speranta crezand ca astfel “supravietuim”. Poate ca asa fac si eu acum.. insa din cate vad, sperand (poate in van) este mai rau decat daca ai accepta realitatea. Cati oameni nu traiesc cu speranta ca o persoana draga pierduta (sub o forma sau alta), de fapt inca exista, se afla, se gaseste. Ce este de fapt speranta asta? ne agatam ca fraierii de o idee, o umflam ca pe-un balon si cand la un moment dat balonul face poc, ne trezim intr-o stare mai urata decat daca am fi acceptat realitatea. Ma intreb…sa mai sper oare ca voi castiga la loto?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu